Un vehicul de teren care si-a facut serviciul militar de patru decenii in amrmata romana, acest UAZ-469 a devenit astazi o piesa de colectie. Am profitat de ultima rabufnire a iernii din acest sezon pentru a dezmorti o rusioaca restaurata impecabil.

Povestea „Masinistului” din acest numar s-a nascut intr-o duminica geroase de martie. O masina proiectata sa faca fata si celui mai crunt ger din Siberia, acolo unde de functionarea sa depind vietile militarilor pe care ai transporta.
Curios sa alfu mai multe, dau cateva ture in jurul UAZ-ului si raman impresionat de starea impecabila a acestui exemplar. Clar trebuia sa arunc o privire in interior. Asa ca il gasesc pe propritar si-l intreb daca este incuiata masina. „Ah, dar asta nu se incuie”, spune el razand.
Asa l-am cunoscut pe domnul Calin Florea, proprietarul baranului UAZ-469. A cumparat masina in 2015 iar fostul proprietar o castigase la o licitatie Tomtehnica, cu 2 ani mai devreme. Desi avea o vechime de peste patru decenii, fiind produsa in 1973, rusoaica nu avea in bord nici macar 10.000 km parcurci. In armata romana avusese rolul de vehicul de transmisiuni – un rol mai mult static, care explica rulajul extrem de mic.
Chiar daca se afla intr-o stare buna de conservare la momentul achizitiei, UAZ-ul avea nevoie de o reconditionare tehnica si o revopsire complecta. Asa ca domnul Florea a decis demontarea sa pana la ultimul surub, curatarea, reconditionarea sau inlocuirea pieselor degradate, schimbarea consumabilelor, dupa care asamblarea lui cu multa grija. Rezultatul este imprresionant: un UAZ-469 ca nou, dar care pastreaza patima vremii prin cateva elemente pastrate intentionat.


Cu UAZ-ul prin nameti
Domnul Florea ma invita la o tura, pe care evindent ca nu o refuz. Primul lucru pe care il remarc cand intru in masina este lipsa oricaror copitonaje. Bordul, fetele usilor, stalpii – toate sunt din metal lasa la vedere si vopsit in verdele kaki specific masinilor militare. „Este o masina militara. Trebuie sa fie practica, ieftina de construit si sa reziste in campul de lupta timp de 60 de ore. Daca au trecut cele 60 de ore si-a facut treaba, poate di distrusa”, zicel dl Florea in vreme ce apasa pe butonul de pornire, trezind la viata motorul pe benzina. Dupa care selecteaza treapta intai, iar masina ruseasca se pune in miscare, croindu-si drum prin zapada inghetata. Treapta intai se consuma rapid, iar dl Florea claca ambreiajul, care coboara pana la podea, dupa care selecteaza co o miscare pricisa cea de-a doua treapta de viteza.”Prima masina veche pe care mi-am luat-o a fost o Volga. Mi-a placut pentru ca mecanica este exact ca in cartile de inginerie, spune el cutoand calea printre sleaurile formate pe drumul acoperit cu zapada. Apoi, am mai gasit una , si mai veche, din 1960. Al luat-o si pe aia. Iar UAZ-ul l-am cumparat pentru ca voiam si o masina de teren si aveam deja piese rusesti acasa. Ia zi-mi vrei sa conduci si tu?”. Aceasta este momentul pe care il Asteptam!
Trec la volan si incerc sa ma obisnuiesc cu pedalierul ale carui tije coboara prin podea. Nu este o solutie tocmai comoda, dar aceastea erau standardele in anii „70. Accelerez usor si ma pun in miscare, dar simt cum motorul incepe sa balbaie.”Trebuie sa o turezi, ca ai place”, imi spune dl Florea zambind. Apas pedala cu incredere, iar UAZ-ul tasneste sprinten ca un copil care tocmai a iesit la joaca. Motorul de 2,4 litri are resurse generoase de cuplu, iar cele 1,6 tone ale masinii nui ai pun probleme nici macar in zapada. Demultiplicarea lunga a directiei cere miscari ample la fiecare viraj, iar puntile rigide au ascund nici o denivelare. Rusoaica nu se concentreaza catusi de putin pe confort, insa pare pregatita sa inainteze cu orice pret. Iar cu asta, iti satiface pe deplin ordinul de serviciu.
Scurta istorie
UAZ-469 a intrat in productie in 1971, ca un inlocuitor al venerabilului GAZ 69. Motorizarea pe benzina de 2,4 litri care dezvolta 75 cp era capabila sa functioneze chia si cu benzina cu cifra octania 72(desi era de preferat sa fie alimentata cu benzina de minimum 76).
Initial, UAZ-ul a fost disponibil doar pentru autoritati, in special militare, si a fost exportat si in tarile semnatare ale Tratatul de la Varsovia.
De-a lungul anilor au existat numeroase evolutii si versiuni specializate. In 1985, modelul a fost redenumit UAZ-3151. Productia continua si astazi in Rusia, masinile fiind vandute sub denumirea UAZ Hunter. Iar pasiunea pentro robustul offroader a ajuns in toate colturile lumii, existand cluburi ale fanilor chiar si in America