Cu viteza maxima de peste 320 km/h, Ferrari Portofino probabil ca este cel mai rapid cabrio cu hard-top din lume. Insa isi dezvaluie farmecul chiar si de la viteze mult mai mici.
Sudul Pugliei nu este neaparat cea mai interesanta zona din Italia. Fasia de pamant dintre Marea Adriatica, la este, si golful Taranto, la vest, e plata si intinsa, iar casele cu stralucitoare ziduri albe din tuf vuulcanic aflate in orasele mici, cum ar fi Ostumi sau Alberobello, se numara printre obiectivele turistice. Zona este cunoscuta pentru uleiul de masline deosebit si circuitul oval de mare viteza de la Nardo, care acum ai apartine lui Porche.
Asa ca te ajuta foarte mult sa ai la dispozitie noul Ferrari pentru calatoria de pe coasta pana in Alberobello. Portofino este scuccesorul modelului California, introdus in 2008. Asta necesita cateva explicatii, mai ales ca vechiul nume este inradacinat in traditia Ferrari, in timp ce noul nume aminteste mai degraba de un vin de desert, dupa cum spune in gluma unul dintre jurnalistii prezenti.

De inspiratie Daytona
Numele trebuia sa aiba o rezonanta italiana si sa evidentieze faptul ca este vorba despre o masina cu totul noua. cei de la Ferrari afirma ca acest lucru nu s-a prea reusit la schimbarea modelului California in California T. Echipa din jurul vicepresedintelui de design Flavio Manzoni si a managerului de proiect Werner Gruber a avut grija ca Portofoliu sa fie evident diferit: a devenit mai musculos, mai masculin si mai dur decat cam rotofeia California. Mai ales cu acoperisul instalat, este mai eiegnat. Linia de notchback a Californului a disparut, iar hard-topul retractabil coboara lin catre spate, in stil fasback. Oficialii spun ca sursa de inspiratie a fost modelul Daytona.
La fel de noua este constructia acoperisiului din aliaj de aluminiu. Acesta se deschide chiar si mers (la viteze de pana la 40 km/h), prin atingerea unui buton, coborand in portbagajul in care, alminteri, incap trei trollere sau, datorita rabatarii spre fata a trapei, chiar si genti de golf, si schiuri. Acoperisiul are nevoie de doar 14 secunde pentru a se deschide, cu 3 secunde mai putin decat al Californiei T. Pana si aici se castiga timp cu noul Ferrari! Alte doua apasari repide butonul pentru acoperis fac sa dispara cele patru geamuri laterale. Un alt buton- de aceasta data, cel aflat in partea din dreapta-jos a volanului- porneste motorul cu opt cilindri.
Sistemul de evacuare a fost prevazut cu clapete electrice. Motorul V8 de 3,9 litri nu este zgomotos chiar de la inceput deoarece clapetele raman inchise. Insa de la cea mai usoara apasarea a pedalei de acceleratie incepe sa urle cu putere. O privire aruncata manettinoului coonfirma ca suntem in modul Confort. ei bine, e OK!
Bagam in treapta intai, iar rotile Ferrariului scrasnesc pe aleea cu pietris din fata hotelului. „Piano, ne-a avertizat fotograful, altfel va treui sa spalam din nou masina.” Tot piano, mergem si pe asfalt. Catre est, drumul serpuieste printre livezi de maslini si ziduri, oferind prea putina libertate pentru Ferrari.


Sasiu reusit
Motorul turbo produce acum 600 CP, iar cuplul maxim, de 760 Nm, este disponibil intre 3000 si 5000 rpm. Zona rosie a tahometrului incepe la 7500.
Inginerii de la ferrari sustin ca propulsorul nu stie ce-i ala turbo lag. Nu, nu stie, dar nu se conduce la fel ca un motor aspirat de mare turatie, la care cuplul este ajustat in functie de sarcina si de viteza. In plus, chiar si atunci cand clapetele sunt deschise, ai lipsesc liniile melodice alternative ale admisiei si avacuarii.
Deoarece acest propulsor cu opt cilindri – la fel ca la toate V8-urile Ferrari de la inceputul anilor `70 – are un arbore cotit la 180 de grade, nu suna ca un V8 normal, ci mai degraba ca un V4 mai entuziasmat. Avem timp sa cugetam la asta fiince drumul inca ne poarta prin zone dens populate.
Plus ca astfaltul este plin de hartoape, ceea ce ofera amortizoarelor adpative ocazia de a excela. Acestea netezesc cu usurinta denivelarile, iar confortul suspensiei este remarcabil pentru un cabrio atat de rapid. La fel de impresionanta este si regiditatea caroseriei: niciun murmur in portiere, nicio vibratie in montantii A- Portofio pare de nezdruncinat!
Vantul trece mai domol peste cadrul parbirzului, pasagerii sunt asezati adanc si bine protejati in scaunele tapitate cu piele fina. Sunt pe cat de confortabile, pa atat de sigure, iar spatiul din fata este suficient, chiar si pentru adulti foarte inalti. In spate este loc cel mult pentru copii.
Spre Fasano, putin mai departe, drumul serpuieste spre coasta, iar traficul s-a rarit apropae pana la disparitie. trecem manettinoul in modul Sport si acceleram la maximum. Motorul V8 se tureaza fulgerator, iar pe volan se aprind beculete pentru schimbarea vitezelor- urcam o treapta, apoi inca una. Cei de la Ferrari se pricep ca nimeni altii sa puna in scena un astfel de spectacol, iar asta este valabil si pentru Portofino, la fel ca si pentru 488, fratele sau mai salbatic, cu motor cenral.
Desigur, performantele sale sunt mai bune decat ale Californiei T. Atinge 100 km/h in doar 3,5 si 200 km/h in cerica 11, insa deferentele sunt minime. Ce se remarca este faptul ca directia, care initial parea cam fine, devine precisa si de incredere la condusul in forta. Subvirare sau probleme de tractiune? nici urma de asa ceva.
Curand apar primele case de Fasano, asa ca luam piciorul de pe acceleratie. Ferrariul pargurge destul de lent o zona industriala catre autostrada. Ar treui sa facem dreapta spre hotel, cetre sud. De curiozitate introducem in sistemul de navigatie Portofino si aflam ca este la 944 km spre nord si ca am ajunge acolo in 10 ore.